bijuterii... n-am mai facut din lipsa de bani si lipsa de timp. promit ca ma revansez in vacanta asta, daca imi permite Teo.
asha ca pana una alta, mai bine va mai spun cate ceva despre noi. adica mai mult despre Teo, iar despre mine...asa... colateral :))
am citit astazi niste bloguri ale unor mamici referitoare la invatatoarele copiilor lor, invatatoare care numai oameni nu se puteau numi. si mi-au dat forta sa reactionez, pentru ca din pacate am avut si noi de a face cu asha ceva.
eu am avut din fericire niste educatoare, o invatatoare si profesori minunati care m-au facut sa iubesc meseria asta si sa o practic cu acceasi placere cu care ii priveam pe ei ca o fac.
numai ca al meu baiat, a avut la cresa niste doamne asistente care nu stiu de ce si-au ales meseria asta. in special una dintre ele. nu vreau sa dau nume, pentru ca ma mai intalnesc cu ele pe strada si sincer... mi-e frica. asha am fost noi invatati de pe vremea comunismului: lasati capul jos ca mereu "capul plecat sabia nu-l taie".
mi-am dus baiatul la cresa de la 1 an si 9 luni ca trebuia sa incep serviciul si nu avea cine sa stea cu el. si am nimerit la niste doamne, care din prima zi ne-au spus sa nu venim cu pretentii ca ele sa ii invete pe copii cantecele, poezii, sau sa faca serbari ca ele sunt asistente, nu educatoare. am inteles ideea si ne-am gandit cu totii ca e bine ca are cine sa aiba grija de ei.
au avut grija de ei, intr-adevar. nu mi-am luat o data copilul cu pampersul plin sau iritat la fund. nici macar o data. mereu era mancat, curat, dormit, schimbat. dar aici se cam opresc aspectele pozitive. eu n-am vazut in viata mea copii de pana in 2 ani sa stea cuminti pe scaunele si sa nu se miste. aveau voie doar sa se joace intre ei cu manutzele pe sustache si eventual se descaltau si se incaltau la loc. asta era singura distractie de cand se trezeau pana veneau parintii sa ii ia de la cresa. in caz contrar, se tipa la ei ca la nebuni si luau bataie la fund(sper din tot sufletul ca nu si in alta parte, cu toate ca Teo spunea ca l-a mai batut si in cap). asta era ordinea zilei pentru una din asistente. cealalta era mai umana, ca de la ea mai stiau cateva cantecele pe care le puneau la infinit la DVD si care ii lasa la televizor sa se uite la desene. numai ca, atunci cand nu le convenea ceva la tine, cea mai dura era si cea care te facea Knock-out. avea un mod de a-ti vorbi de parca erai cel mai prost om de pe pamantul asta si erai incapabil sa iti cresti copilul sau sa mai existi pe pamant. si nu puteai sa reactionezi ca iti era frica pentru ca se razbuna tot pe copilul tau.
cand au ajuns copiii nostri la camin,daca ridicau doamnele educatoare vocea la ei ca sa ii linisteasca (ca deh! erau aproape 30 in grupa) ai nostri plangeau de mama focului sa "nu bate a mine a cul!". din fericire am avut niste doamne educatoare la camin care au devenit pentru copiii nostri niste mame, si pe care ei le iubesc enorm. sarut mana, doamnelor!
din pacate si akum (la 3 ani si jumatate) Teo fuge de cresa ca de altceva. daca ii spun ca il duc la cresa (nu va imaginati ca este pedeapsa uzuala pentru el. o singura data am incercat si cand i-am vazut reactia, am lasat-o balta definitiv cu ideea asta) plange de ti se rupe inima. daca din intamplare trebuie sa trecem pe acolo, plange si ma trage de mana in sens opus sa nu il duc la cresa, asa ca evit inclusiv zona respectiva.
mi s-a spus ca trebuia sa fac plangere la primarie, dar iarasi a intervenit constiinta si felul in care am fost crescuta, si m-am gandit ca nu pot sa ii fac rau acelei doamne, ca are si ea un copil, o familie... dar incerc sa iau atitudine asha. poate alti parinti vor invata din experienta noastra.
altadata va povestesc si o alta intamplare legata de un cadou.
Bună seara, cum pot comanda și eu ceva?
RăspundețiȘtergere